ADAPTARILE ANIMALELOR LA MEDIUL LOR DE VIATA

Organismul viu, in calitatea sa de formatie activa poseda capacitatea de supravietuire, exprimata prin posibilitatea de a receptiona in permanenta informatii din mediul ambiant. O descriere analitica a diferitelor comportamente intalnite in lumea animala ne dezvaluie imediat functia lor adaptiva.
Cauzalitate si finalitate biologica.
Separarea neta a studiului mecanismelor cauzale pe care se bazeaza comportamentul de cel al efectelor adaptive ale acestor mecanisme poate duce la absolutizarea aspectului considerat. Odata cunoscuta valoarea de supravietuire a unui proces, sarcina imediat urmatoare a biologului este aceea de a cunoaste mecanismele prin care actioneaza acest proces adica sistemele cauzale pe care este bazat. In aceasta perspectiva de nuanta biocibernetica trebuie abordata problema functiei adaptive a comportamentului.
Extensivitatea functiei adpative a comportamentului.
Studiul concret si limitat al unor anumite comportamente conduce de obicei la evidentierea unei inalte valori adaptive. Exista elemente comportamentale lipsite de valoare adaptiva propie un fel de produse derivate ale unor procese fiziologige in sine adaptive. Invers, in animal cu o motivatie insuficient activata dar stimulat in mod optim, dezvolta un comportament slab schitat, sub forma miscarilor de intentie. Atat activitatile in gol si de transfer cat si miscarile de intentie sunt elemente secundare, lipsite in sine de valoare adaptiva. Un alt “conflict adaptiv” este cel intre combativitatea sexuala si atractia sociala la pasarile gregare.de exemplu la pescarusi si randunele, agresivitatea teritoriala sa spatieze cat mai mult perchile pe cand viata in grup le ajuta sa respinga atacurile pradatorilor.
Intensivitatea functiei adaptive a comportamentului
Exista uneori tendinta de a supra evalua eficienta adaptarii comportamentale, avandu-se probabil in vedere caracterul extrem de dinamic al proceselor comportamenale prin care organismul poate raspunde direct si prompt modificarilor survenite in mediu. Daca animalul prada ar avea un comportament perfect adaptat atunci specia pradatoare ar fi condamnata la disparitie,lucrul fiind valabil si in sens invers.
In realitate orice animal este numai relativ si suficient adaptat pentru a supravietui in limitele unor conditii ce variaza permanent. Adaptarile viespiilor ar putea fi , deci, considerate perfecte daca, in ciuda masurilor lor de siguranta, n-ar exista totusi pasari ca sfranciocii sau muscarii care le consuma in mod obisnuit. Iata deci ca adaptarile viespiilor, departe de a fi perfecte, sunt numai perfectibile.
Totusi adaptarea unei specii nu se realizeaza numai prin intermediul comportamentului, ci este un proces complex la care concura in afara de comportament, structurile morfologige si marile functii vitale.
Animalul este inzestrat genetic co o serie de comportamnete instinctive fiecare depinzand, cum s-a vazut, de activitatea unui centru nervos care controleaza prin intermediul unui sistem ierarhic un ansamblu complex de reactii.
Activitatea unui instinct are drept rezultat declansarea comportamentului apetitiv care, printr-o succesiune de activitati din ce in ce mai specifice conduce la implinirea actualului consumator. Semnificatia biologica a comportamentului functia lui adativa in faptul ca intreg acest mecanism determina, cu rigurozitate, animalul sa faca lucrul potrivit la momentul potrivit.
Activitati in avantajul direct al individului.
Comportamentul de hranire.Un animal nu mananca orice si chiar speciile strans inrudite au o hrana diferita atunci cand traiesc intr-un mediu identic. Aceeisi cercetatoare a descris comportamentul prin care cimpanzeii isi confectioneaza beti speciale, rupand crengute desfrunzandu-le si ajutandule corespunzator si le introduc apoi in termitiere unde le lasa pana ce insectele se strang pe ele dupa care le scot si le trec printre buze, consumand termitele.
Un comportament analog manifeste ciocanitoarea din Galapagos care vaneaza insectele din crapaturile scoartei copacilor cu o teapa de cactus manipulata cu ciocul.
Comportamentul de reproducere. Valoarea de supravietuire si caracterul de afi in cel mai inalt grad in slujba speciei, sunt doua insusiri ale reproducerii dce nu mai au nevoie de a fi demonstrate. Comportamentul de reproducere se desfasoara in cursul mai multor etape: imperecherea, agresivitatea sexuala si ingrijirea progeniturii.
Comportamentul agresiv, desi poate dauna potential indivizilor are o evidenta de supravietuire pt specie.
Comportamentul de hranire a puilor este declansat la pasarile nidicole prin stimuli semnali foarte specific, simpli si vizibili. Pasarile nidicole dispun de comportamente complexe de aparare a puilor.
La manifere comportamentul de ingijire al puilor este foarte compex si diversificat, mai ales la speciile altriciale(ce aduc pe lume pui neajutorati). Acest comportament merge de la toaletare pana la comportamente complexe de instruire a puilor in primele luni sau chiar ani de viata.

LEGISLATIE PRIVIND PROTECTIA MEDIULUI

Principalele substanţe cu acţiune nocivă asupra aerului

Ca element al mediului de viaţă atmosfera trebuie sa îndeplinească o serie de condiţii care se exprimă prin limitele de toleranţă ale organismului uman şi cele de existenţă ale faunei şi florei în raport de factorii legaţi de gradul de puritate, temperatură, umiditate, compoziţie chimică etc.
În societatea modernă datorită activităţilor umane şi unor fenomene naturale, calitatea aerului a suferit modificări concretizate fie în schimbarea concentrării unor compuşi normali ai atmosferei (ozon, CO2 etc.), fie în pătrunderea unor elemente străine acestui mediu (substanţe chimice rezultate din activităţi omeneşti, elemente radioactive etc.).
Prin însăşi natura sa aerul, ca element al mediului înconjurător, nu este influenţat de organizarea administrativ-teritorială a comunitaţilor umane şi, în consecinţă, degradarea calităţii aerului, se răsfr`nge asupra unor arii geografice vaste, fenomenul poluării atmosferice devenind o problemă globală ce impune o cooperare şi rerglementare internatională.
Legea protecţiei mediului stipulează că "prin protecţia atmosferei se urmăreşte prevenirea, limitarea deteriorării şi ameliorării calităţii acesteia, pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sănătăţii umane şi bunurilor materiale". In cadrul acestei legi, atmosfera este definită ca fiind masa de aer care înconjoara suprafata terestra, incluzând si stratul de ozon;
Referitor la sintagma de "poluare a aerului", Convenţia de la Geneva din 13 noiembrie 1979 privind poluarea atmosferică transfrontarieră pe distanţe lungi, a determinat-o ca fiind "introducerea în atmosferă de către om, direct sau indirect, de substanţe sau energii care au o acţiune nocivă de natură să pună în pericol sănătatea omului, să dăuneze resurselor biologice şi ecosistemelor, să deterioreze bunurile materiale şi să aducă atingere sau să păgubească valorile de agrement şi alte utilizări legitime ale mediului inconjurător". În Legea protectiei mediului notiunea de poluant este prezentată ca orice substanta solida, lichida, sub forma gazoasa sau de vapori ori forma de energie (radiatie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii) care, introdusa în mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia si al organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale; De asemenea, se mai definesc diferiti termeni ca: substante periculoase - orice substanta sau produs care, folosit în cantitati, concentratii sau conditii aparent nepericuloase, prezinta risc semnificativ pentru om, mediu sau pentru bunurile materiale; pot fi explozive, oxidante, inflamabile, toxice, nocive, corosive, iritante, mutagene, radioactive; sursa de radiatii ionizante - entitate fizica, naturala, fabricata sau utilizata ca element al unei activitati care poate genera expuneri la radiatii, prin emitere de radiatii ionizante sau eliberare de substante radioactive; prejudiciu - efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sanatatii oamenilor, bunurilor sau mediului provocat de poluanti, activitati daunatoare sau dezastre ;
Sursele de poluare atmosferică se grupează în mai multe categorii pe baza următoarelor criterii:
- origine;
- mobilitate;
- regimul de funcţionare;
- tipul de activitate.

CAILE DE POLUARE

Degradarea mediului sau poluarea cuprinde alterarea calitatilor mediului inconjurator, pâna la starea de incompatibilitate cu desfasurarea normala a procesului metabolic din organismele vii.
Orice material sau substanta introdusa artificial in biosfera, sau care exista in conditii naturale si provoaca modificari negative ale calitatii mediului, este un poluant. Printre factorii poluanti citam: substante radioactive, chimice (DDT, Pb, Cd, Hg), reziduuri petroliere industriale si de alta natura, care altereaza calitatea apelor, reziduurile canalelor de scurgere, diverse reziduuri organice, detergenti sintetici, provenite din activitatea casnica si industriala, apoi utilizarea pesticidelor remanente, organoclorate, "smogul", folosirea irationala a ingrasamintelor chimice cu imprastierea pe sol a reziduurilor menajere, de origine animala in cantitati excesive si stropirea plantelor cu ape reziduale, impurificate, provenite de la diverse industrii.
Problema ocrotirii naturii preocupa toate statele lumii. Dintre obiectivele ocrotirii naturii fac parte: utilizarea rationala, conservarea si refacerea resurselor naturale, prevenirea poluarii mediului, conservarea speciilor rare, pesteri, declarate ca monumente naturale, ocrotirea ecosistemelor naturale, care are si un mijloc de recreiere si tonificare a energiei fizice si spirituale a omului.

Spalarea reziduurilor depozitate pe sol datorit precipitatiilor drept in râuri. Mari cantitati de reziduuri fecaloid-menajere din orasele canalizate se revarsa in apele curgatoare. Detergentii sintetici, insecticidele altereaza calitatea apei, afectând, pâna la urma, si fauna acvatica. Substantele chimice nocive se pot infiltra in sol, ajungând pâna la pânza de apa subterana. poluarea apei marilor si oceanelor se face prin varsarea pacurei de pe nave maritime (1l de petrol compromite 2 mln. l de apa).In bazinele de oxidare, numite si bazine biologice (naturale sau artificiale), activitatea bacteriilor si algelor se interconditioneaza. Sub actiunea bacteriilor aerobe, substantele organice complexe se descompun in CO2, H2O, NH3 etc. Produsele obtinute vor fi utilizate de catre alge in procesul de fotosinteza. Oxigenul eliberat este preluat de bacteriile aerobe pentru oxidarea altor substante organice complexe din bazin.

Pentru a preveni poluarea aerului atmosferic este necesar:
• Dotarea marilor intreprinderi industriale, a exploatarilor miniere subterane cu dispozitive, care epureaza si neutralizeaza substantele poluante (exhaustoare cu filtre etc.);
• Amplasarea in locuri speciale a rampelor de gunoi si transportul acestuia cu autovehicule inchise;
• Realizarea unei perdele vegetale de protectie, in jurul unor intreprinderi industriale, raspunzatoare de poluarea aerului atmosferic;
• Plantarea de arbori si arbusti, extinderea parcurilor etc.;
• Suprainaltarea cosurilor, la unitatile care genereaza mari cantitati de fum si gaze etc.

Impotriva poluarii aerului de catre autovehicule se preconizeaza: folosirea turbinelor cu gaz, a unui combustibil combinat (benzina si gaz nepoluant) si extinderea automobilului electric.Se estimeaza ca in mari si oceane, diversate, anual, circa 5 mln. tone de titei, iar o tona se raspândeste pe o suprafata de minimum 12 km2. In aceste conditii, pelicula de hidrocarburi afecteaza procesul de evaporare, având consecinte directe asupra climei, acesta constituind una dintre cauzele majore, care determina seceta in anumite zone.